Text apărut inițial pe site-ul Cogitus


Rezultatele la examenul de Bacalaureat din acest an aruncă din nou lumină asupra unor probleme ale şcolii româneşti. Începutul liniştit de vară e tulburat de un cor de voci care se întreabă dacă avem ‘generaţii de loaze’ sau, dimpotrivă, abia acum avem absolvenţi care nu au trişat la BAC iar rezultatele reflectă ceea ce ştiu? Şcoala este subfinanţată, profesorii sunt prost trataţi de autorităţi sau de restul societăţii, mass media promovează modele ale unui succes facil, subiectele de evaluare sunt în continuare nepotrivite, iată doar câteva dintre temele intens disputate în aceste zile. Tot mai mulţi cetăţeni descoperă că şcoala românească are probleme serioase şi că rezolvarea lor e o prioritate. Cel puţin din acest punct de vedere, Bacalaureatul 2011 a fost un succes.

Toate aceste discuţii sunt urmarea comparaţiei între două numere: 44,5% şi 67,4%, adică proporţia celor promovaţi în acest an, respectiv a celor de anul trecut.


Ce altceva aflăm dintr-o analiză încă sumară, dar pe ceva mai multe date – proporţiile celor care şi-au trecut examenul în fiecare judeţ pentru 2011 dar şi pentru câţiva dintre anii anteriori: 2004, 2006, 2008, 2010?


Să presupunem că proporţia celor care îşi trec BAC-ul într-un judeţ depinde în mare măsură de:

(1) calitatea pregătirii elevilor în acel judeţ, (2) efecte specifice evaluării (ex. subiectele grele sau atipice reduc nota), (3) efecte de generaţie, şi (4) amploarea fraudei.


În mod obişnuit efectele de generaţie la nivel de judeţ au un rol minor; nu aş exclude cu totul posibilitatea ca elevii dintr-un judeţ cu rezultate remarcabil de slabe într-un an să fie după aceea mobilizaţi mai mult decât cei dintr-un judeţ cu rezultate de mijloc, însă e puţin probabil ca rezultatele să fie însemnate în anul imediat următor.


Tabelul următor reprezintă corelaţiile între proporţiile celor care au trecut BAC-ul la nivel de judeţ în câţiva ani diferiţi. Se observă că rezultatele din 2011 pot fi prezise în mult mai mică măsură de rezultatele din anii anteriori decât rezultatele din 2010, 2008 şi 2006. Corelaţia între rezultatele din 2010 şi cele din 2004 este 0.66, în timp cel între 2011 şi anul anterior, 2010, este 0.23.


Mai mult, luând împreună 2004, 2006 şi 2008, rezultatele din 2010 pot fi prezise cu o acurateţe cu totul remarcabilă (aproape trei sferturi din variaţia ‘promovabilităţii în 2010‘ poate fi explicată de rezultatele din anii anteriori):

Anul acesta, însă, lucrurile au stat cu totul diferit: rezultatele într-un judeţ sunt cu totul surprinzătoare din perspectiva rezultatelor din trecut (sub 10% din variaţie este explicată de 2004, 2006, 2008 şi 2010):


Pe scurt, rezultatele din acest an indică o rupere de ritm faţă de anii anteriori. S-a spus acum un an şi despre 2010 că este deosebit (Ministerul Educaţiei a spus atunci că este un an cu o toleranţă zero faţă de fraude, în care au primit diplome doar cei care merită), însă schimbarea importantă apare doar acum. Din perspectiva analizei datelor la nivel de judeţ, explicaţia cea mai plauzibilă pentru scăderea proporţiilor celor admişi dar şi pentru schimbarea clasamentelor între judeţe este într-adevăr reducerea masivă a fraudei.


Întrebarea cheie este unde ne aflăm acum? A scăzut suficient nivelul fraudei la BAC (adică examenul este acum, în linii mari, corect) sau suntem încă la început?


Judeţele în care scăderea a fost cel mai abruptă sunt cele în care frauda era ridicată anii trecuţi iar acum vedem rezultatele reale, sau, dimpotrivă, sunt cele care s-au mişcat cel mai bine în a face examenele corecte? Distincţia e importantă pentru a stabili care sunt paşii următori.


Rezultatele din acest an au fost trase în jos în special de un grup de judeţe din vestul ţării, remarcabil de compact – Timişoara, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Mehedinţi -, care anul trecut aveau promovabilitate între 80% şi 90% iar acum sunt în jurul valorii de 30%. Ce s-a întâmplat în acele judeţe? De ce acolo şi nu în alte părţi ale ţării?


Care este explicaţia pentru faptul că niciunul dintr-o serie lungă de indicatori asociaţi dezvoltării nu prezic performanţa la BAC la nivel de judeţ din 2011? Cum e posibil ca o proporţie ridicată a populaţiei din rural să nu tragă în jos rezultatele la BAC la nivel de judeţ, când conform celor mai mulţi indicatori elevii din rural au în medie rezultate sub cele ale elevilor din urban (de ex. studiul lui Adrian Hatos)?


Este doar o întâmplare faptul că există o legătură pozitivă între proporţia celor care afirmă că au dat mită la tribunal dintre cei care au avut de rezolvat probleme în justiţie (conform unui sondaj al Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale din 2009, realizat pe 15076 de respondenţi) şi rezultatele la BAC în 2011 (r = 0,42)? Suceava şi Harghita conduc în clasamentul de la BAC dar şi în cel de „mită la tribunal”, în timp ce Caraş-Severin se află la coada